N-am mai scris de mult, dar sunt gata :) Mi-am luat timp liber pentru mai multe lucruri in aceasta ultima luna de vara, cand, vorba bunicilor, toate lucrurile au gust :).

A fost si un timp indelung de meditatie asupra celor ce le-am prefatat intr-un post anterior, — asupra lucrurilor pe care le cauta Dumnezeu, in vietile noastre, in Biserica Sa.

Sincer, a fost un timp de confruntari, cu frustrari, cu durere, cu tristete, cu intrebari, privind crestinismul nostru sau religia noastra de azi, in raport cu miscarea sau revolutia pe care a inceput-o Cristos pe pamant acum 2000 de ani…

Dar a fost si un timp cu speranta.

Dumnezeu cauta si inca mai gaseste oameni si biserici care sa-L caute din toata inima. Acesta e un lucru.

Dar un alt lucru pe care il cauta Dumnezeu, chiar inainte de orice altceva in Biserica Sa, e o doctrina care ne-a scapat. E doctrina despre dragostea Lui, dragostea Lui pentru noi.

De-a lungul istoriei am incercat sa facem portretul robot al lui Dumnezeu, sa-L intelegem cum este, ce vrea, cum vrea, ce asteapta. Dar ne-am straduit prea putin sa patrundem in inima Lui pentru noi. Am incercat sa-L vedem intr-o imagine, intr-o icoana, sau chiar pe paginile Scripturilor, dar L-am cautat apoi prea putin in Persoana, cu toata inima, asa cum cauta El sa il cunoastem.

Religia ne-a condamnat la o relatie cu Dumnezeu fara… relatie. Dar vreau sa intelegem ca mostenirea noastra e sa simtim ceea ce Dumnezeu simte. Sa iubim cum iubeste El. Sa reflectam dragostea Lui.

Mi-e teama ca ceea ce am creat noi oamenii, ca sa ne ajutam in viata crestina — si anume, sistemul religios, care apoi s-a transformat treptat intr-un sistem rigid, formal, incremenit, fara miscare, fara viata, fara putere, ne-a mintit mai mult decat sa ne spuna adevarul despre Dumnezeu, despre cum e El. Si aceasta pentru ca Dumnezeu nu ne-a pus niciodata, nici o clipa intr-un sistem.

Dumnezeu a asezat primii oameni intr-o gradina care, daca vreti, era un fel de coridor al cerului! Un loc in care Dumnezeu avea oamenii atat de aproape!

Am fost creati in imaginea lui Dumnezeu si am fost creati sa experimentam emotiile lui Dumnezeu, inima lui Dumnezeu! Am fost creati ca sa-L cunoastem in duh relationand astfel cu Dumnezeu. Si ultima data cand am verificat Cuvantul lui Dumnezeu, viata vesnica era aceasta: sa Il cunoastem pe Domnul, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Cristos, pe care L-a trimis El. (Ioan 17:3)

Draga Biserica, prin jertfa lui Isus Cristos, Dumnezeu a facut totul posibil ca sa ne aibe din nou atat de aproape! Si viata vesnica pe care ar trebui sa o gustam azi (pana atunci cand vom fi cu El) e insasi inima lui Dumnezeu pentru noi! Sunt Cuvintele Lui. Sunt gandurile Lui nenumarate pentru noi. Sunt gandurile Lui de pace si nu de nenorocire. E glasul Lui care ne cheama. E harul Sau bogat in care sa ne intarim, ca sa umblam in sfintenie, asteptandu-L cu candelele pline de ulei, cu intelepciunea de a trai aceasta ora…

Draga Biserica, viata vesnica e cand vedem, auzim, gustam, simtim, — ceea ce simte Dumnezeu, soapta Duhului Sau, lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a daruit o astfel de inima noua care poate sa ajunga in locurile ceresti in partasie cu El. De aceea ma rog sa ne punem inimile in cautarea Lui, ca raspuns la dragostea Lui. Pentru ca avem un Dumnezeu care fiindca atat de mult a iubit lumea, a dat pe singurul Sau Fiu sa moara, ca oricine crede in El sa poata intra, iertat, cu deplina incredere, cu siguranta, intr-o astfel de partasie cu Dumnezeu…

Draga Biserica, dragostea Lui ar merita pusa intre doctrine.
E vesnica, si nu se va muta de la noi.

Iata cum s-a rugat apostolul Pavel pentru Biserica…

Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; si să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin. (Efeseni 3:14-21)

In ultimele zile am auzit doua vesti despre tineri care au murit, din perspectiva noastra mult, mult prea devreme… Emanuel Careba, basist de exceptie al corului Pro Deum si al Filarmonicii din Arad, si Cristopher Laurie, fiul pastorului Greg Laurie de la Harvest Christian Fellowship, director artistic si graphic-designer excelent :( Amandoi pe neasteptate, in urma unor accidente. Amandoi la 33 de ani, amandoi tati si soti… Cea de-a doua fetita a lui Cristopher se va naste in noiembrie; nu-si va cunoaste tatal niciodata. Patrik, baietelul lui Ema a implinit 7 sau 8 ani chiar in ziua in care tatal lui a fost inmormantat…

Lucruri grele…

Nu pot decat sa imi reamintesc ca aici pe pamant, cu fiecare zi, intoarcem cate o pagina dintr-o carte cu umbre… Dar speranta noastra e ca intr-o zi Lumina va alunga Intunericul, si orice umbra de intristare si suferinta va pali.

Da, povestea noastra poate fi scrisa astazi intr-o carte cu umbre, cu incercari, cu durere, si stim de ce, dar cel mai bine as vrea sa stim ca exista o noua Carte ce sta sa fie deschisa, atunci cand toate lucrurile se vor face noi, — o carte cu Lumina, cand vom cunoaste “de ce” pe deplin, si vom fi mangaiati, dar mai ales, o Carte cu viata-pentru-totdeauna, dincolo de greutatile de aici, dincolo de despartire, cu o greutate vesnica de slava, cu o revedere in care sa stam, sa ramanem, sa locuim, sa traim, cu Dumnezeu, in propriul vis al lui Dumnezeu…

Gandeste-te mai mult:

* Dumnezeu e vrednic sa primeasca tot ceea ce suntem, pentru ca si El ne-a dat tot ceea ce Este.

* Dumnezeu cunoaste suferinta. Fiul Sau a murit tot la fel de tanar ca Ema si Cristopher acum.

* Atunci cand ne oferim din inima Lui, si cand Il chemam in viata noastra, El vine sa locuiasca impreuna cu noi, dar totodata, cand El ne cheama pe noi, si noi plecam din lumea acesta sa fim cu El, sa locuim impreuna cu El in glorie, indiferent ca am avea 70 de ani, sau doar 18 ani…

Precizare:

Titlul postului meu nu are nici o legatura, nici una macar, cu oricare ‘Book of Shadows’ a.k.a magie, ocultism, si toate cele care vor trece :)

El se apropie (Apocalipsa 3:11).
Se apropie dimineata… (Romani 13:12)

O noua dimineata parfumata de trandafiri albi care se trezesc în cupele lor învoalate, stropite de rouă! (Apocalipsa 7:9)

…

Fa-ne, Doamne, sa auzim in fiecare dimineata bunatatea Ta, caci in Tine ne incredem! Invata-ne calea pe care trebuie sa umblam! (Psalmul 143:8) Trezeste-ne in fiecare dimineata urechea la Tine, sa ascultam asa cum asculta niste ucenici (Isaia 50:4)… Fa sa rasara Luceafarul de dimineata in inimile noastre! (2 Petru 1:19)

Saruta-ne cu sarutarile Cuvantului Tau!

…

Music from the Prayer Room @ IHOP-KC
Kiss Me With the Kisses of Your Word

Am vazut mai in urma cu ceva timp ca Isus are trebuinta de lucratori gata sa-L poarte din Scripturi in inimile oamenilor, acolo unde vrea El sa ajunga, si lucratori gata sa poarte povara milei si a dragostei pentru lumea aceasta. Deasemenea, am mai vazut ca lui Isus ii e foame, foame de roadele noastre spirituale…

Dar Dumnezeu Tatal, de ce are nevoie? Ce cauta El?

Poate Dumnezeul care vede toate lucrurile sa nu gaseasca ceva?

Poate El sa caute?

Well, we’ll see :)

Rabdarea nu face cat dragostea, si nici efortul cat curajul, avandu-le insa pe toate, s-ar putea ca lucrarea ta sa inceapa sa evoce ceea ce-ti statea pe inima.

– Bradut Covaliu

Cand vine vorba de rugaciune si post, de atatea ori venim inaintea lui Dumnezeu crezand ca prin aceste discipline misiunea nostra e sa il convingem pe El sa ne binecuvinteze si sa ne aduca vremurile de trezire spirituala de care biserica si societatea are atata nevoie. De foarte multe ori, in rugaciunile noastre avem impresia ca noi trebuie sa-l convingem pe Dumnezeu sa se miste cu putere printre noi, in biserica si pe pamant,  pe cand adevarul esential pe care trebuie sa-l cuprindem este ca printr-o viata reala de rugaciune, Dumnezeu este cel care ne convinge pe noi de lucrurile gata pregatite ale Duhului Sau, si de harul pe care doreste sa ni-l ofere!

John Wesley spunea mereu ca tot ce face Dumnezeu azi pe pamant e sa asculte rugaciunile sfintilor! Iar rugaciunile noastre au puterea de a declansa indurarea lui Dumnezeu si manifestarea harului Sau pe pamant atunci cand duhul rugaciunii ne sfinteste, atunci cand in procesul rugaciunii il lasam pe Dumnezeu sa ne transforme in oameni dupa inima Lui, sa ne convinga El inainte de toate cu privire la mandatul nostru in aceasta lume ca si ucenici ai Sai.

Unul din cantecele noastre favorite e Lullaby de la Dixie Chicks. Il puteti asculta chiar aici.

E cantecul pe care il punem deseori cand Ruth “merge” la culcare, si de multe ori cand imi termin munca tarziu, e cantecul pe care il ascult si eu inainte de somn. Tarziu — pentru ca in majoriatea zilelor peste zi sunt tatic, iar noaptea mai sunt si graphic-designer.

Si cu toate acestea, cu programul dat peste cap, cu sentimentul ca sunt in fiecare zi intr-o tabara :), — cu program de somn, program de joaca, program de papa, program de inchinare, si program de excursii — pentru ca un copil in casa te trimite intr-o tabara ce are sa dureze cel putin 18 ani, nevertheless, ca tatic sunt atat de binecuvantat!

Marturia mea e marturia favorului! Si dincolo de faptul ca, vorbind de jobul meu din schimbul trei :), salariul meu s-a triplat anul acesta inexplicabil :), inexplicabil altfel decat prin grija lui Dumnezeu, — pe la ora 2 dimineata, cand lampa de veghe de pe birou asterne atata liniste, descopar nenumarate lucruri care nu se pot plati ori cumpara vreodata…

Pentru ca pacea si linistea, gingasia fierbinte a felului in care dorm acum Ruth si Lidia, nu au pret. Pentru ca in orele aceastea inima imi da o multime de sfaturi si indemnuri din partea lui Dumnezeu. Pentru ca apartamentul nostru poate fi un sanctuar prin faptul ca Dumnezeu este al nostru iar noi suntem ai Lui. Pentru ca avem sanatate, intelepciune si har, ca sa traim, zi dupa zi.

Pentru ca in acelasi fel cum Ruth ma va pune in scurt timp sa o strang tare in brate, si va spune de la 1 la 10 cat de tare vrea sa o strang, — si noi ii putem spune lui Dumnezeu cat de tare dorim sa fim stransi in dragostea Lui!

Pentru ca prezenta lui Dumnezeu si tot ce e mai important pe pamant sunt lucruri care nu au pret, si nu se pot masura.

Pentru ca viata sta si continua prin astfel de lucruri, care de fapt nu sunt lucruri.

Cand voi avea casa mea, un lucru pe care il voi face e sa scriu undeva pe peretele de fatada ca in viata lucrurile cu adevarat valoroase nu sunt lucruri. Asa am sa fac. Cu Times New Roman, cu vopsea, direct pe peretele alb.

Pentru ca vreau ca intradevar pentru totdeauna sa traiesc, sa raman totdeauna in mijlocul vietii, indiferent de varsta. Sa iubesc, si sa raman uimit de Dumnezeu, de frumusetea Sa si de lucrurile Sale bune si frumoase, toate la vremea lor, care cel mai adesea nu sunt lucruri…